Cand eram mic aveam cele mai tari gasti. Toti erau in jurul meu si toti eram fericiti. Am crescut si obligatiile au luat locul jucariilor. Dureros a fost momentul in care unul cate unul am disparut din oraselul asta mic prin cine stie ce colt de mapamond. Eu m-am atasat de persoanele din jurul meu si mai ales de cei cu care am copilarit. Exista si exceptii evident. Vulpoiu` a plecat si am scris primele strofe. Apoi am plecat eu si am mai facut una. Dupa care a urmat Bibi. Asa a luat contur piesa care avea si un demo dar care n-a mai ajuns pe masa de mixaj. E scrisa cu vre-o 5 ani in urma si mult mai buna decat a altora care s-au dat plecati si indurerati de strainatati. Cititi cu atentie !
salut... ce mai faci frate, care mai e viata? nu ma nu. nu merge. Buna, uite ne gandeam la tine si ne-am hotarat sa iti scriem o scrisoare... nu ma. nici asta nu merge... stai asa sa o dam altfel... da negativu mai tare in casti... ok. inca putin.. asa..
Inchide ochii si asculta, hai sa facem o plimbare,
pe strada unde-ai crescut, aia mereu plina de soare,
sau in parcarea-ntunecata, la o yarba in masina,
gandindu-ne la zile bune si sperand ca o sa vina.
mi-as dori sa vin acasa, sa vomit cand vad friptura,
in loc de-un bidon de bere, sa bem whisky pe bordura.
cand scoti cainele la aer, ce ar fi sa nu il plimbi,
ca parcarea este plina de bmw-uri si a5.
completeaza fiecare, cu ce si-ar dori candva,
vezi tu, asta-i important, sa nu-ti pierzi increderea.
Poate tu o duci mai bine, dar tot aici ne gasesti,
unde te jucai odata-fotbal, purtand tenesi kinezesti.
gandindu-ne la cate-au fost, toate cate au trecut,
intelegi de ce-s cu ei, cei cu care am crescut.
suntem frati orice ar fi, unii rai, altii cuminti,
insa numai saracia, ne-a facut sa fim uniti.
la fel e si fata mea, langa care ma simt bine,
n-are bani, n-are pretentii, ma iubeste, ma sustine.
si la fel ii spun si ei, pe patul de o persoana,
cate vise am cu ea, unde-as vrea s-o duc in toamna.
ea zambeste si ma pupa, imi sopteste sa adorm,
maine merg iarasi la munca si oricum le zic in somn.
dimineata la cafea, ma ia in brate subtil,
spunandu-mi ce mult doreste sa avem si un copil.
fata mea te inteleg, sincer imi doresc ce-ai spus,
insa tre sa recunoastem, ca banii nu sunt de-ajuns.
astia m-au concediat, dar noi vom lupta mereu,
uite-acum este momentul, in care am dat de greu.
este este timpul sa vedem, cine-i prieten cu-adevarat,
nu mai sunt bani de chirie, astia ne-au evacuat.
vezi tu cate se intampla, nu ajunge sa spun multe,
d-aia unii spun ca-i naspa si d-aici vor sa se mute.
insa eu raman aici, in ghetou, stau zi de zi,
am o baza, am iubire, fata mea, si prietenii.
imi aduc aminte iar, asta ma tine pe picoare,
cat de mult visam odata sa ajung si eu om mare.
Blocurile sunt aceleasi, lumea cu greu s-a schimbat,
Jumate din aia mari, s-au mutat, s-au insurat,
Locul unde jucam basket, a fost luat de un garaj,
Am ramas doar 5persoane, din marele anturaj.
banca pe care stateam ,sti tu, la noi in bloc,
A ramas din ea doar fierul, restul a fost lemn de foc.
Aici totu merge-n jos, pana` si mosu de la 7,
Nu mai arunca cu cotoare, arunca cu sticle sparte.
Nici cateii maidanezi, nu-i mai vezi ca in trecut,
Nu-s gunoaie, nu-i mancare, cum era la inceput,
Si copii aia care, zbierau toata ziua frate,
Stau la colt seara de seara, parc-ar fi negrii din state.
dac-ai reusit sa scapi, totdeauna tre sa sti,
ca pe noi in totdeauna tot aici ne vei gasi.
aminteste-ti cum era , daca vrei sa dai o tura,
ne gasim in colt de strada, la tigara, pe bordura.
nu ne-am suparat suparat pe tine, sincere felicitari,
sa mai vi sa bem o bere, tot acolo pe 3scari.
niciodata nu-i tarziu, sa mai treci de-unde-ai plecat,
niciodata sa nu-i uiti pe cei ce te-au ajutat.
Am ajuns tot intre blocuri, dintre sutele de locuri,
nicaieri nu-i ca acasa, nu mai este timp de jocuri.
fiecare pe un drum, despartire, e firesc,
dar nu trebuie sa-i uiti, pe cei care te iubesc.
noi suntem mandrii de tine, c-ai facut ceva in viata,
si speram sa te vedem, cu masina si cu-o casa,
ai muncit, le meriti frate, fara niciun argument,
da` vezi ca sambata seara mergem la apartament.
sti tu chefurile alea, care le facem odata,
cand ne trebuia o bere, sa vorbim cu cate-o fata.
acum multe s-au skimbat, insa noi usor, usor,
am ramas tot mai putini, in cartierului folclor.
hai sa re-nviem ce-a fost, macar odata pe an,
amintindu-ne cu drag, ca si tu ai fost golan.
sper ca piesa sa iti placa si apoi s-o asculti iarasi
tot ce-am spus pana acum, scrisoare catre un tovarash.
cu drag tovarasii tai de acasa... nu.. nici asta nu merge... Coaie sa auzim numai de bine.... nu ma... ce plm ...ba frate...ne auzim la telefon si poate ne vedem si la o bere... cine stie...
Frate stii cum e aici... o ardem cum merge frate,
Nu de rau sau placere, am plecat afara frate,
Nu-i de munca, nu-i macare, n-ai pe cine sa te tina,
Nu e painea de acasa si nici berea aia buna,
Ce sa zic de femei frate, ca din 5 trei sunt romance,
Ea te minte ca e greu, insa grija nu-i o duce!
Eu ma laud ca sunt bine, si nu vin acasa frate,
Nu ca intr-adevar as face asa multi parai pe noapte.
E nasol si cu banutii, mintea mea o sa ma tina,
Si imi iau masina aia, si o vila cu piscina,
Pentru noi sa fie frate, stii si tu, party private,
Alea cu sampanie-n jacuzii si fetite dezbracate.
Sa avem bucataria, cam cat un apartament,
Sa avem sufrageria, cat juma` din parlament.
Noua sa ne fie bine, ca lor vezi ca nu le pasa,
Ca in loc sa fiu acolo, acum sunt plecat de-acasa.
Frate am o rugaminte, un lucru vreau sa promiti,
Ca si tu-ti doresti ca mine, la friptura sa vomiti,
Vreau putin sa ne-ajutam, luam masina, da-m o tura,
Si sa gusti si tu din whisky ala uitat pe bordura.
Hai ca nu mai am monede, salutari la toti de-acasa,
Nu pot spune-n 5 minute, cat lipsiti si cat m-apasa.
Aveti grija pe acolo, dati noroc si pentru mine,
Cu mult drag si dor de voi, de la mine, numai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu