Despre acest Blog

Au trecut ani buni decand tot scriu... si scriu... si nu ma mai opresc. Sunt dependent oarecum. Fiecare propozitie vine din interior. E ciudat sentimentul de care am parte atunci cand revin peste un text vechi, redescoperindu-ma , reamintindu-mi cum eram odata si cum gandeam la momentul respectiv. Cronica fara intentie. Amuzant sau dezamagitor, uimitor sau oribil, toate sunt scrise de aceeasi mana. Deseori aud versete in melodii sau citesc pe bannere lucruri care le puneam pe foi cu ani inaite. Pana si in acel moment dau iar de mine. Satul oarecum sa ma confrunt cu sinele continui in a scrie. Oricum el domina. Imi dicteaza ce sa fac si cel mai important, doar el ma ajuta cand am nevoie. Cu toate ca-l urasc pentru cat de vicios este, cat de arogant si mandru poate fi, orgolios si tupeist... Acel EU din pacate nu e la suprafata dar spre uimirea mea, place multora cand il descopera. Mai ales decand avem internet si toti cred ca el sunt eu; poate asa e. Dedublarea e ceva la ordinea zilei. Atunci cand plictiseala sau monotonia intervine, se arata. Astfel ia nastere inca un text. Va invit sa il cunoasteti pe Crica Bogdan Ionut, cel care scrie, iubeste si adora toate lucrurile asa cum sunt, bune sau rele. Cel care se ascunde intr-un corp perisabil. Cel care nu taie lemne si face de mancare, cel care nu merge la munca si vine obosit acasa. Cel fara voce...